1Sam. 7:5-6 · Samuel a zis: „Strângeți pe tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga Domnului pentru voi.”
6Și s-au strâns la Mițpa. Au scos apă și au vărsat-o înaintea Domnului și au postit în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Mițpa.

1Împ. 18:21-40 · Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.
22Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci.
23Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc.
24Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!”
25Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc.”
26Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
27La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi.”
28Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei.
29Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
30Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat.
31A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele”,
32și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță.
33A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le pe arderea-de-tot și pe lemne.” Și au făcut așa.
34Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată.” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară.” Și l-au făcut și a treia oară.
35Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șanțul.
36În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
37Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!”
38Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț.
39Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”
40„Puneți mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo.

2Cron. 30:1-27 · Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel.
2Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ținuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna a doua,
3căci nu puteau fi prăznuite la vremea lor, pentru că preoții nu se sfințiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim.
4Lucrul având încuviințarea împăratului și a întregii adunări,
5au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris.
6Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mâna împăraților Asiriei!
7Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeți.
8Nu vă înțepeniți grumazul ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi.
9Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv și îndurător și nu-Și va întoarce Fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.”
10Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau joc de ei.
11Însă câțiva oameni din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim.
12În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul Domnului.
13Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare.
14S-au sculat și au îndepărtat altarele pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron.
15Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, plini de rușine, s-au sfințit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului.
16Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviților.
17Fiindcă în adunare erau mulți inși care nu se sfințiseră, leviții au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toți cei ce nu erau curați, ca să le închine Domnului.
18Căci o mare parte din popor, mulți din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră și au mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toți
19cei ce și-au pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor, măcar că n-au făcut sfânta curățire!”
20Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul.
21Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui.
22Ezechia a vorbit inimii tuturor leviților, care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulțumire și lăudând pe Domnul Dumnezeul părinților lor.
23Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile.
24Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se sfințiseră.
25Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoții, și leviții, și tot poporul venit din Israel, și străinii veniți din țara lui Israel sau așezați în Iuda.
26A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva.
27Preoții și leviții s-au sculat și au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuința sfântă a Domnului.

Ezra 10:1-44 · Pe când stătea Ezra plângând și cu fața la pământ înaintea Casei lui Dumnezeu și făcea această rugăciune și mărturisire, se strânsese la el o mulțime foarte mare de oameni din Israel, bărbați, femei și copii, și poporul vărsa multe lacrimi.
2Atunci, Șecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul și a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru ducându-ne la femei străine, care fac parte din popoarele țării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privință.
3Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei și a copiilor lor, după părerea domnului meu și a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Și facă-se după Lege.
4Scoală-te, căci treaba aceasta te privește. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te și lucrează.”
5Ezra s-a sculat și a pus pe căpeteniile preoților, leviților și întregului Israel să jure că vor face ce se spusese. Și ei au jurat.
6Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu și s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliașib. Când a intrat, n-a mâncat pâine și n-a băut apă, pentru că era mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei.
7S-a dat de veste în Iuda și la Ierusalim că toți fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim
8și că, după părerea căpeteniilor și bătrânilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile și el însuși va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.
9Toți bărbații lui Iuda și Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia și de ploaie.
10Preotul Ezra s-a sculat și le-a zis: „Ați păcătuit luând femei străine și ați făcut pe Israel și mai vinovat.
11Mărturisiți-vă acum greșeala înaintea Domnului Dumnezeului părinților voștri și faceți voia Lui! Despărțiți-vă de popoarele țării și de femeile străine.”
12Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis!
13Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă și nu poate să rămână afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sunt mulți printre noi care au păcătuit în privința aceasta.
14Să rămână dar toate căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Și toți cei din cetățile noastre care s-au însurat cu femei străine să vină la timpuri hotărâte, cu bătrânii și judecătorii din fiecare cetate, până se va abate de la noi mânia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întâmplării acesteia.”
15Ionatan, fiul lui Asael, și Iahzia, fiul lui Ticva, ajutați de Meșulam și de levitul Șabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri
16pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra și capi de familii după casele lor părintești, toți numiți pe nume, și au stat în ziua întâi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta.
17În ziua întâi a lunii întâi, au isprăvit cu toți bărbații care se însuraseră cu femei străine.
18Între fiii preoților, s-au găsit unii care se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioțadac, și dintre frații săi: Maaseia, Eliezer, Iarib și Ghedalia, care s-au îndatorat,
19dând mâna, să-și izgonească nevestele și să aducă un berbec ca jertfă pentru vină;
20din fiii lui Imer: Hanani și Zebadia;
21din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Șemaia, Iehiel și Ozia;
22din fiii lui Pașhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad și Eleasa.
23Dintre leviți: Iozabad, Șimei, Chelaia, sau Chelita, Petahia, Iuda și Eliezer.
24Dintre cântăreți: Eliașib. Dintre ușieri: Șalum, Telem și Uri.
25Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoș, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia și Benaia;
26dintre fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot și Ilie;
27dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliașib, Matania, Ieremot, Zabat și Aziza;
28dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai și Atlai;
29dintre fiii lui Bani: Meșulam, Maluc, Adaia, Iașub, Șeal și Ramot;
30dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Bețaleel, Binui și Manase;
31dintre fiii lui Harim: Eliezer, Ișia, Malchia, Șemaia, Simeon,
32Beniamin, Maluc și Șemaria;
33dintre fiii lui Hașum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase și Șimei;
34dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel,
35Benaia, Bedia, Cheluhu,
36Vania, Meremot, Eliașib,
37Matania, Matnai, Iaasai,
38Bani, Binui, Șimei,
39Șelemia, Natan, Adaia,
40Macnadbai, Șașai, Șarai,
41Azareel, Șelemia, Șemaria,
42Șalum, Amaria și Iosif;
43dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel și Benaia.
44Toți aceștia luaseră femei străine și mulți avuseseră copii cu ele.

Lc. 3:2-14 · și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,
4după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.
5Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite.
6Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.»”
7Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?
8Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: «Avem pe Avraam ca tată!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat și aruncat în foc.”
10Noroadele îl întrebau și ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.”
12Au venit și niște vameși să fie botezați și i-au zis: „Învățătorule, noi ce trebuie să facem?”
13El le-a răspuns: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.”
14Niște ostași îl întrebau și ei și ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre.”

In. 4:28-42 · Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
29„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?”
30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”
32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”
33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.
36Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.
37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.»
38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.”

Fapt. 2:1-47 · În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.
2Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei.
4Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni?
8Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți,
11cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?”
13Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!”
14Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele!
15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
16Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
17«În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri!
18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.
19Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum;
20soarele se va preface în întuneric, și luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.
21Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți,
23pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege.
24Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.
25Căci David zice despre El: «Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26De aceea, mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde,
27căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.»
29Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.
30Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie,
31despre învierea lui Cristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea.
32Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui.
33Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.
34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: «Domnul a zis Domnului meu: ‹Șezi la dreapta Mea
35până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.›»
36Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”
37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”
38„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
39Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
43Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.
44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște.
45Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.
46Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.
47Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Fapt. 8:5-8 · Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Cristos.
6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.
7Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți.
8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

Fapt. 9:35 · Toți locuitorii din Lida și din Sarona l-au văzut și s-au întors la Domnul.

Fapt. 11:21 · Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul.

Fapt. 13:48 · Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut.

Fapt. 19:18-20 · Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră.
19Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți.
20Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.