Gen. 3:14 · Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână.

Ps. 101:5 · Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată nu-l voi suferi.

Prov. 15:25 · Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei.

Prov. 29:23 · Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

Isa. 2:12 · Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat:

Isa. 37:29 · Deci, pentru că ești mânios împotriva Mea și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.»

Ier. 50:32 · Îngâmfatul acela se va poticni și va cădea și nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăților lui, și-i va mistui toate împrejurimile.”

Dan. 4:37 · Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

Mal. 4:1 · „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde”, zice Domnul oștirilor, „și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.

Lc. 1:52 · A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți.

Apoc. 18:2 · El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte,