Gen. 17:17 · Avraam s-a aruncat cu fața la pământ și a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Și să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

Gen. 18:12 · Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.”

Prov. 14:13 · De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, și bucuria poate sfârși prin necaz.

Ecl. 2:2 · Am zis râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?”

Ecl. 3:4 · plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui;

Ecl. 7:3 · Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.

Ecl. 7:6 · Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune.

Ecl. 10:19 · Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate.

Lc. 6:25 · Vai de voi care sunteți sătui acum! Pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui!

Iac. 4:9 · Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră, în întristare: