Ecl. 1:8 · Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind.

Ecl. 4:8 · Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Ecl. 5:10 · Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune!

Ecl. 6:7 · Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată.

Isa. 29:8 · După cum cel flămând visează că mănâncă și se trezește cu stomacul gol și după cum cel însetat visează că bea și se trezește stors de puteri și cu setea neastâmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.

Isa. 55:2 · De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar și veți mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

Isa. 65:13 · De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veți fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura și voi vă veți rușina.

Osea 12:1 · Lui Efraim îi place vântul și aleargă după vântul de răsărit; zilnic mărește minciuna și înșelătoria; face legământ cu Asiria și duce untdelemn în Egipt.

In. 4:13 · Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.

Apoc. 18:14 · Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi.