Selectează litera
QuickBible.ro
Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!
Matei 5:10
Matei 5:10
Subiecte
Q & A
Subiect: DEBORA
Jud. 4:4 · Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorocița, nevasta lui Lapidot.
Jud. 4:6 · Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeș-Neftali, și i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul Dumnezeul lui Israel: «Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului și ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali și din copiii lui Zabulon;
Jud. 4:9 · Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” Și Debora s-a sculat și s-a dus cu Barac la Chedeș.
Jud. 4:14 · Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.” Și Barac s-a repezit de pe muntele Taborului cu zece mii de oameni după el.
Jud. 5:1-31 · În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:
2„Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Și poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântați pe Domnul!
3Ascultați, împărați! Luați aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.
4Doamne, când ai ieșit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat Și norii au turnat ape cu găleata;
5Munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
6Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, Și călătorii apucau pe căi strâmbe.
7Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel.
8El își alesese noi dumnezei. Atunci, războiul era la porți, Dar nu vedeai nici scut, nici suliță La patruzeci de mii în Israel.
9Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântați pe Domnul!
10Voi, care călăriți pe măgărițe albe, Voi, care ședeți pe covoare, Și voi, care umblați pe drum, cântați!
11Arcașii din mijlocul adăpătoarelor Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel! Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porți:
12Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și zi o cântare! Scoală-te, Barac, Și adu-ți robii de război, Fiul lui Abinoam!
13Atunci, o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.
14Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oștirea ta. Din Machir au venit căpeteniile Și din Zabulon, cârmuitorii.
15Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Și Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri!
16Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile!
17Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Așer a stat pe malul mării Și s-a odihnit în limanurile lui.
18Zabulon este un popor care a înfruntat moartea Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.
19Împărații au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împărații Canaanului, La Taanac, la apele Meghido; N-au luat nicio pradă, nici argint.
20Din ceruri se luptau, De pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21Pârâul Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22Atunci, copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, Căci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!
24Binecuvântată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.
26Cu o mână a luat țărușul Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.
27El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.
28Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera și strigă: «Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?»
29Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund Și ea își răspunde singură:
30«Negreșit, au găsit pradă! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, Două haine vopsite și cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!»
31Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.” Țara a avut odihnă patruzeci de ani.
2„Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Și poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântați pe Domnul!
3Ascultați, împărați! Luați aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.
4Doamne, când ai ieșit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat Și norii au turnat ape cu găleata;
5Munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
6Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, Și călătorii apucau pe căi strâmbe.
7Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel.
8El își alesese noi dumnezei. Atunci, războiul era la porți, Dar nu vedeai nici scut, nici suliță La patruzeci de mii în Israel.
9Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântați pe Domnul!
10Voi, care călăriți pe măgărițe albe, Voi, care ședeți pe covoare, Și voi, care umblați pe drum, cântați!
11Arcașii din mijlocul adăpătoarelor Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel! Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porți:
12Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și zi o cântare! Scoală-te, Barac, Și adu-ți robii de război, Fiul lui Abinoam!
13Atunci, o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.
14Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oștirea ta. Din Machir au venit căpeteniile Și din Zabulon, cârmuitorii.
15Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Și Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri!
16Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile!
17Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Așer a stat pe malul mării Și s-a odihnit în limanurile lui.
18Zabulon este un popor care a înfruntat moartea Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.
19Împărații au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împărații Canaanului, La Taanac, la apele Meghido; N-au luat nicio pradă, nici argint.
20Din ceruri se luptau, De pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21Pârâul Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22Atunci, copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, Căci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!
24Binecuvântată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.
26Cu o mână a luat țărușul Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.
27El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.
28Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera și strigă: «Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?»
29Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund Și ea își răspunde singură:
30«Negreșit, au găsit pradă! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, Două haine vopsite și cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!»
31Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.” Țara a avut odihnă patruzeci de ani.