Gen. 42:21 · Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovați față de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”

Num. 14:39 · Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare jale.

1Cron. 21:17 · Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!”

Prov. 5:11 · ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi

Ezec. 7:16 · Fugarii lor, când scapă, stau pe munți, ca niște porumbei ai văilor, văitându-se toți, fiecare de nelegiuirea lui.

Ezec. 36:31 · Atunci vă veți aduce aminte de purtarea voastră cea rea și de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înșivă din pricina nelegiuirilor și urâciunilor voastre.

Mt. 26:75 · Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

Mt. 27:3 · Atunci, Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor

Mt. 27:5 · Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a dus de s-a spânzurat.

Evr. 12:17 · Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.