«Ant | Urm»
Obadia 1:3 GILLCMHCMH+22514
VDC Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncilor și domnești în înălțime, de aceea tu zici în tine însuți: «Cine mă va arunca la pământ?»
Obadia 1:4 GILLCMHCMH+22515
VDC Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos și de acolo”, zice Domnul.
Obadia 1:5 GILLCMHCMH+22516
VDC „Dacă ar fi intrat la tine niște hoți sau niște tâlhari de noapte – cum ești de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
Obadia 1:6 GILLCMHCMH+22517
VDC Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!
Obadia 1:7 GILLCMHCMH+22518
VDC Toți cei uniți cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înșelat și te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ți-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă!
Obadia 1:8 GILLCMHCMH+22519
VDC Oare”, zice Domnul, „nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom și priceperea din muntele lui Esau?
Obadia 1:9 GILLCMHCMH+22520
VDC Vitejii tăi, Temane, se vor înspăimânta, pentru ca toți cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
Obadia 1:10 GILLCMHCMH+22521
VDC Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine și vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna.
Obadia 1:11 GILLCMHCMH+22522
VDC Căci în ziua când stăteai în fața lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porțile lui și aruncau sorțul asupra Ierusalimului, și tu erai atunci ca unul din ei!
Obadia 1:12 GILLCMHCMH+22523
VDC Nu trebuia să te uiți mulțumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor și nu trebuia să vorbești cu semeție în ziua strâmtorării!
«Ant | Urm»
