VDC și Maaseia, Șemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam și Ezer. Cântăreții și-au înălțat glasul, cârmuiți de Izrahia.

VDC În ziua aceea s-au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau și femeile și copiii, și strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe.

VDC În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade și zeciuieli. Ei au fost însărcinați să adune în ele, din ținutul cetăților, părțile hotărâte de Lege preoților și leviților. Căci Iuda se bucura că preoții și leviții erau la locul lor,

VDC păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu și a curățirilor. Cântăreții și ușierii își împlineau și ei slujbele după rânduiala lui David și a fiului său Solomon.

VDC Căci odinioară, pe vremea lui David și a lui Asaf, erau căpetenii peste cântăreți și cântări de laudă și de mulțumire în cinstea lui Dumnezeu.

VDC Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel și Neemia părțile cuvenite cântăreților și ușierilor, zi de zi; au dat leviților lucrurile sfințite, iar leviții au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfințite cuvenite lor.

VDC În vremea aceea, s-a citit în fața poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,

VDC pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine și apă și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare.

VDC Când au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii.

VDC Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia,