«Ant | Urm»
VDC Matei 27
Căința și moartea lui Iuda
1Când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 2După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.
3Atunci, Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor
4și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”
5Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a dus de s-a spânzurat.
6Preoții cei mai de seamă au strâns arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” 7Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Țarina olarului”, ca loc pentru îngroparea străinilor. 8Iată de ce țarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Țarina sângelui”. 9Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel, 10și i-au dat pe «Țarina olarului», după cum îmi poruncise Domnul.”
Isus înaintea lui Pilat
11Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”
12Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor.
13Atunci, Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”
14Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.
15La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba.
17Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Cristos?”
18Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
19Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”
20Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
21Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
22Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Cristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții.
23Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!”
24Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25Și tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.”
26Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
Batjocurile ostașilor
27Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” 30Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. 31După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
32Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. 33Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, 34I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.
35După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” 36Apoi au șezut jos și-L păzeau. 37Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” 38Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.
39Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
41Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: 42„Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” 44Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.
Moartea lui Isus
45De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
47Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”
48Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
50Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul.
51Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.
54Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
55Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. 56Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. 59Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in 60și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului.
Păzirea mormântului
62A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat
63și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: «După trei zile voi învia.» 64Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: «A înviat din morți!» Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”
65Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.”
66Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.
«Ant | Urm»
