«Ant | Urm»
VDC Luca 23
1S-au sculat toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Cristosul, Împăratul.”
3Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”
4Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”
5Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.
13Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod
14și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. 15Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.”
17La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat.
18Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!”
19Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor.
20Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
21Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”
22Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
23Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. 24Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. 25Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29Căci iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!» 30Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!» 31Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. 33Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.
34Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
35Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Cristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet 37și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” 38Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.”
39Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Cristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” 40Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”
42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”
43Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Înmormântarea lui Isus
50Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
«Ant | Urm»
