VDC Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.

VDC Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

VDC Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.

VDC Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.

VDC Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieții noastre, vom suna din coardele instrumentelor noastre în Casa Domnului.”

VDC Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă și Ezechia va trăi.”

VDC Și Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”

VDC În același timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui.

VDC Ezechia s-a bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.

VDC Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară depărtată, din Babilon.”