Categorii
QuickBible.ro
1 Ioan 4:4
Q & A: Putea Isus să păcătuiască?
Întrebarea nu este dacă Isus a păcătuit, deoarece Biblia spune foarte clar că Isus nu a păcătuit (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 2:22). Întrebarea este dacă Isus ar fi putut să păcătuiască.
Scriptura ne învață că Isus a fost fără pată, cu alte cuvinte Isus nu ar fi putut să păcătuiască (non posse peccare). El a fost ispitit și ispitele au fost reale (Luca 4:2; Evr. 4:15; 5:5-7). Dacă El ar fi putut să păcătuiască, atunci ar fi păcătuit și astăzi deoarece El păstrează aceeași esență pe care a avut-o cât timp a fost pe pământ. El este Dumnezeu-Om și mereu va fi așa, având întreaga dumnezeire și umanitate unite într-o persoană, indivizibile. Pentru a crede că Isus ar fi putut să păcătuiască, trebuie să credem că Dumnezeu poate păcătui, deoarece Scriptura spune în Col. 2:9 că „în Cristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii”.
Deși Isus a fost în întregime om, El nu a fost născut cu aceeași natură păcătoasă cu care ne naștem noi. Cu siguranță, El a fost ispitit în același fel ca și noi, dar El nu a păcătuit deoarece Dumnezeu nu este capabil să păcătuiască. Acest lucru este împotriva naturii Sale (Mat. 4:1; Evr. 2:18, 4:15; Iac. 1:13). Păcatul este încălcarea Legii lui Dumnezeu care reprezintă o manifestare a caracterului lui Dumnezeu. De aceea, păcatul este orice Dumnezeu nu ar face datorită naturii Sale.
A fi ispitit nu este un păcat în sine. O persoană te poate ispiti să faci un păcat. Poate că nu ai nici o dorință, dar totuși ai fost ispitit prin faptul că ți s-a pus înainte această posibilitate.
Ce este ispita? Două răspunsuri:
1. Ispita este o propunere păcătoasă venită din exterior, sau sugerată de propria natură păcătoasă.
2. Ispita este dorința de a participa la ceva păcătos și la plăcerile aferente până la punctul în care acea faptă se naște în minte.
Prima definiție nu descrie un păcat; cea de-a doua, da. Când stăruiești asupra unei idei păcătoase și te gândești cum ai putea să o pui în practică, ai trecut deja linia păcatului. Isus a fost ispitit în genul primei definiții cu excepția faptului că El nu a fost ispitit de o natură păcătoasă, deoarece El nu avea o astfel de natură. Satan I-a făcut anumite propuneri păcătoase lui Isus, dar El nu a avut nicio dorință interioară de a lua parte la păcat. De aceea, El a fost ispitit ca și noi, dar a rămas fără păcat.
Sunt unii care susțin că Isus a putut să păcătuiască, dar nu a păcătuit (osse non peccare). Argumentul lor este că dacă Isus nu ar fi putut să păcătuiască, atunci nu ar fi experimentat pe deplin ispitirea și prin urmare, nu ar putea să empatizeze cu luptele și ispitele noastre de a păcătui. Totuși, nu este nevoie ca cineva să experimenteze ceva anume pentru a înțelege acel lucru. Dumnezeu știe totul despre tot. Deși Dumnezeu nu a avut niciodată dorința de a păcătui și nu a păcătuit niciodată, Dumnezeu cunoaște și înțelege ce este păcatul. Dumnezeu știe și înțelege cum este să fii ispitit. Isus poate empatiza cu slăbiciunile noastre, nu pentru că a experimentat aceleași lucruri ca și noi, ci pentru că El cunoaște.
Isus știe ce înseamnă să fii ispitit, dar nu a experimentat păcatul. Aceasta nu-L împiedică să ne ajute. Suntem ispitiți să păcătuim, dar nu peste puterea noastă (1 Cor. 10:13). În general aceste păcate pot fi reduse la trei tipuri diferite: „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” (1 Ioan 2:16). Analizând ispitirea și păcătuirea Evei și ispitirea lui Isus vom vedea că cele 3 tipuri de ispite au rămas valabile și astăzi. Isus a fost ispitit în toate felurile și în toate domeniile în care suntem și noi, dar a rămas sfânt. Deși firea noastră coruptă va avea dorința interioară de a participa la unele păcate, noi avem abilitatea, prin Isus Cristos, să biruim păcatul deoarece nu mai suntem sclavi păcatului, ci robi ai lui Dumnezeu (Rom. 6:2, 6:16-22).