«Ant | Urm»
Geneza 41:47 GILLCMHCMH+1243
VDC În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug.
Geneza 41:48 GILLCMHCMH+1244
VDC Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur.
Geneza 41:49 GILLCMHCMH+1245
VDC Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
Geneza 41:50 GILLCMHCMH+1246
VDC Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
Geneza 41:51 GILLCMHCMH+1247
VDC Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”.
Geneza 41:52 GILLCMHCMH+1248
VDC Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele”.
Geneza 41:53 GILLCMHCMH+1249
VDC Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut
Geneza 41:54 GILLCMHCMH+1250
VDC și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine.
Geneza 41:55 GILLCMHCMH+1251
VDC Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el.”
Geneza 41:56 GILLCMHCMH+1252
VDC Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului.
«Ant | Urm»
