«Ant | Urm»
VDC Filipeni 2
Urmând smerenia lui Cristos
1Deci, dacă este vreo îndemnare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, 2faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. 3Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. 4Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. 5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus: 6El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
9De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; 10pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ 11și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.
Lumini în lume
12Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.
14Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, 15ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Cristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. 17Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur, și mă bucur cu voi toți. 18Tot așa și voi, bucurați-vă, și bucurați-vă împreună cu mine.
Timotei și Epafrodit
19Nădăjduiesc în Domnul Isus să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu și eu cu inimă bună când o să am știri despre voi. 20Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească simțirile ca el și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. 21Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Cristos. 22Știți râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. 23Pe el dar nădăjduiesc să vi-l trimit, de îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. 24Și am încredere în Domnul că în curând voi veni și eu.
25Am socotit de trebuință să vă trimit pe Epafrodit, fratele și tovarășul meu de lucru și de luptă, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toți și era foarte mâhnit pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27Ce-i drept, a fost bolnav și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare. 28L-am trimis dar cu atât mai în grabă, ca să-l vedeți și să vă bucurați iarăși și să fiu și eu mai puțin mâhnit. 29Primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria și prețuiți pe astfel de oameni. 30Căci pentru lucrul lui Cristos a fost el aproape de moarte și și-a pus viața în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
«Ant | Urm»
