«Ant | Urm»
Ezechiel 48:15 GILLCMH+21718
VDC Ceilalți cinci mii de coți însă care mai rămân în lat înaintea celor douăzeci și cinci de mii vor fi dați cetății ca loc obișnuit pentru locuințe și pășune, și cetatea va fi la mijloc.
Ezechiel 48:16 GILLCMH+21719
VDC Iată-i măsurile: înspre miazănoapte patru mii cinci sute de coți, înspre miazăzi patru mii cinci sute, înspre răsărit patru mii cinci sute, înspre apus patru mii cinci sute.
Ezechiel 48:17 GILLCMH+21720
VDC Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coți la miazănoapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cincizeci la răsărit și două sute cincizeci la apus.
Ezechiel 48:18 GILLCMH+21721
VDC Rămășița din lungime, de lângă partea sfântă, zece mii la răsărit și zece mii la apus, alături de partea sfântă, va da veniturile rânduite pentru întreținerea lucrătorilor cetății.
Ezechiel 48:19 GILLCMH+21722
VDC Lucrătorii cetății vor fi luați din toate semințiile lui Israel.
Ezechiel 48:20 GILLCMH+21723
VDC Toată partea sfântă va fi de douăzeci și cinci de mii de coți în lung și douăzeci și cinci de mii în lat și va alcătui un pătrat împreună cu partea pe care o veți deosebi din ea ca moșie a cetății.
Ezechiel 48:21 GILLCMH+21724
VDC Partea care va rămâne va fi a domnitorului, de amândouă laturile părții sfinte și moșiei cetății, în dreptul celor douăzeci și cinci de mii de coți ai părții sfinte, lângă hotarul de răsărit, și la apus, în dreptul celor douăzeci și cinci de mii de coți, lângă hotarul de apus, în dreptul părților semințiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfântă însă și Sfântul Locaș al casei vor fi la mijloc.
Ezechiel 48:22 GILLCMH+21725
VDC Astfel, moșia leviților și moșia cetății vor fi în locul părții cuvenite domnitorului, în mijloc, adică ce va fi între hotarul lui Iuda și hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului.
Ezechiel 48:23 GILLCMH+21726
VDC Iată celelalte seminții. De la răsărit până la apus va fi partea lui Beniamin.
Ezechiel 48:24 GILLCMH+21727
VDC Lângă hotarul lui Beniamin, de la răsărit până la apus, partea lui Simeon.
«Ant | Urm»