VDC Domnitorul va intra cu ei când vor intra și vor ieși împreună când vor ieși.

VDC La sărbători și la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

VDC Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere-de-tot de bunăvoie sau o jertfă de mulțumire de bunăvoie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit și el își va aduce arderea-de-tot și jertfa de mulțumire așa cum le aduce în ziua Sabatului; apoi va ieși afară și, după ce va ieși, vor închide iarăși poarta.

VDC În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață.

VDC Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veșnică, pentru totdeauna!

VDC În fiecare dimineață vor aduce astfel mielul și darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere-de-tot veșnică.›

VDC Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‹Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire.

VDC Dar, dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moștenirea lui.

VDC Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!›»”

VDC M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte rânduite preoților și care se află spre miazănoapte. Și iată că în fund era un loc, înspre apus.