«Ant | Urm»
Eclesiastul 5:19 GILLCMHCMH+17417
VDC Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.
Eclesiastul 5:20 GILLCMHCMH+17418
VDC Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Eclesiastul 6:1 GILLCMHCMH+17419
VDC Este un rău pe care l-am văzut sub soare și care se întâlnește des între oameni.
Eclesiastul 6:2 GILLCMHCMH+17420
VDC Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogății și slavă, așa că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare.
Eclesiastul 6:3 GILLCMHCMH+17421
VDC Chiar dacă un om ar avea o sută de copii și ar trăi mulți ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el și dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el.
Eclesiastul 6:4 GILLCMHCMH+17422
VDC Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric și numele îi rămâne acoperit cu întuneric;
Eclesiastul 6:5 GILLCMHCMH+17423
VDC n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, și de aceea este mai bine de ea decât de omul acela.
Eclesiastul 6:6 GILLCMHCMH+17424
VDC Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
Eclesiastul 6:7 GILLCMHCMH+17425
VDC Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată.
Eclesiastul 6:8 GILLCMHCMH+17426
VDC Căci ce are înțeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii?
«Ant | Urm»