«Ant | Urm»
Eclesiastul 4:1 GILLCMHCMH+17383
VDC M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie!
Eclesiastul 4:2 GILLCMHCMH+17384
VDC Și am găsit că morții care au murit mai înainte sunt mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață.
Eclesiastul 4:3 GILLCMHCMH+17385
VDC Dar mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.
Eclesiastul 4:4 GILLCMHCMH+17386
VDC Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.
Eclesiastul 4:5 GILLCMHCMH+17387
VDC Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui.
Eclesiastul 4:6 GILLCMHCMH+17388
VDC Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt.
Eclesiastul 4:7 GILLCMHCMH+17389
VDC Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare.
Eclesiastul 4:8 GILLCMHCMH+17390
VDC Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.
Eclesiastul 4:9 GILLCMHCMH+17391
VDC Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.
Eclesiastul 4:10 GILLCMHCMH+17392
VDC Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!
«Ant | Urm»
