«Ant | Urm»
Eclesiastul 2:8 GILLCMHCMH+17342
VDC Mi-am strâns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei.
Eclesiastul 2:9 GILLCMHCMH+17343
VDC Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea.
Eclesiastul 2:10 GILLCMHCMH+17344
VDC Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
Eclesiastul 2:11 GILLCMHCMH+17345
VDC Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.
Eclesiastul 2:12 GILLCMHCMH+17346
VDC Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. –
Eclesiastul 2:13 GILLCMHCMH+17347
VDC Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.
Eclesiastul 2:14 GILLCMHCMH+17348
VDC Înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași soartă.
Eclesiastul 2:15 GILLCMHCMH+17349
VDC Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.”
Eclesiastul 2:16 GILLCMHCMH+17350
VDC Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul!
Eclesiastul 2:17 GILLCMHCMH+17351
VDC Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.
«Ant | Urm»
