«Ant | Urm»
Eclesiastul 11:8 GILLCMHCMH+17522
VDC Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia și să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deșertăciune.
Eclesiastul 11:9 GILLCMHCMH+17523
VDC Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.
Eclesiastul 11:10 GILLCMHCMH+17524
VDC Gonește orice necaz din inima ta și depărtează răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare.
Eclesiastul 12:1 GILLCMHCMH+17525
VDC Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
Eclesiastul 12:2 GILLCMHCMH+17526
VDC până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii îndată după ploaie;
Eclesiastul 12:3 GILLCMHCMH+17527
VDC până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) și să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
Eclesiastul 12:4 GILLCMHCMH+17528
VDC până nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele); când huruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântărețelor se aude înăbușit,
Eclesiastul 12:5 GILLCMHCMH+17529
VDC te temi de orice înălțime și te sperii pe drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi și de abia se târăște lăcusta; până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele;
Eclesiastul 12:6 GILLCMHCMH+17530
VDC până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor și până nu se strică roata de la fântână;
Eclesiastul 12:7 GILLCMHCMH+17531
VDC până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
«Ant | Urm»
