«Ant | Urm»
Eclesiastul 1:3 GILLCMHCMH+17319
VDC Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?
Eclesiastul 1:4 GILLCMHCMH+17320
VDC Un neam trece, altul vine și pământul rămâne veșnic în picioare.
Eclesiastul 1:5 GILLCMHCMH+17321
VDC Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Eclesiastul 1:6 GILLCMHCMH+17322
VDC Vântul suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri.
Eclesiastul 1:7 GILLCMHCMH+17323
VDC Toate râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo.
Eclesiastul 1:8 GILLCMHCMH+17324
VDC Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind.
Eclesiastul 1:9 GILLCMHCMH+17325
VDC Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Eclesiastul 1:10 GILLCMHCMH+17326
VDC Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.
Eclesiastul 1:11 GILLCMHCMH+17327
VDC Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Eclesiastul 1:12 GILLCMHCMH+17328
VDC Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
«Ant | Urm»
