«Ant | Urm»
Apocalipsa 14:11 GILLCMHCMH+30939
VDC Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei!
Apocalipsa 14:12 GILLCMHCMH+30940
VDC Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”
Apocalipsa 14:13 GILLCMHCMH+30941
VDC Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Apocalipsa 14:14 GILLCMHCMH+30942
VDC Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită.
Apocalipsa 14:15 GILLCMHCMH+30943
VDC Și un alt înger a ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului este copt.”
Apocalipsa 14:16 GILLCMHCMH+30944
VDC Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat.
Apocalipsa 14:17 GILLCMHCMH+30945
VDC Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit.
Apocalipsa 14:18 GILLCMHCMH+30946
VDC Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți.”
Apocalipsa 14:19 GILLCMHCMH+30947
VDC Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
Apocalipsa 14:20 GILLCMHCMH+30948
VDC Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.
«Ant | Urm»
