VDC și când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trâmbițe, chimvale și celelalte instrumente și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!”, în clipa aceea, casa, și anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.

VDC Preoții n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.

VDC Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

VDC Și eu am zidit o casă care-Ți va fi locuința, un loc unde vei locui în veci!”

VDC Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Și toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

VDC Și el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, și a împlinit prin puterea Sa ce spusese când a zis:

VDC «Din ziua când am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu și n-am ales pe niciun om care să fie căpetenia poporului Meu Israel.

VDC Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, și pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!»

VDC Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

VDC Și Domnul a zis tatălui meu, David: «Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta!