Categorii
QuickBible.ro
Psalmi 12:6
Q & A: De ce există atâtea interpretări ale Bibliei?
Scriptura este Cartea Sfântă scrisă de oameni sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acest proces poartă numele de inspirația Scripturii. Este un proces unic în istoria omenirii și se rezumă numai la cele 66 de cărți ale Bibliei. Ca urmare a inspirației divine, în Scripturile originale avem exact cuvintele dorite de Dumnezeu prin care noi oamenii putem cunoaște mesajul divin (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:20-21).
În 1 Cor. 2:10-13 Scriptura ne spune că Duhul Sfânt cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, pe care El le descoperă celor credincioși. Această activitate a Duhului Sfânt este numită iluminarea credinciosului. Duhul Sfânt, Cel care a inspirat Scriptura, este Cel care ne oferă iluminarea necesară pentru înțelegerea Scripturii.
Fiecare credincios este chemat să studieze Biblia într-un mod disciplinat (2 Tim. 2:15) și în dependență prin rugăciune de iluminarea Duhului Sfânt. Însă, nu toți care au Duhul Sfânt Îl și ascultă cu adevărat. Sunt creștini care Îl întristează pe Duhul Sfânt (Efes. 4:30). Orice profesor poate mărturisi că peste tot există elevi care nu vor să învețe. Prin urmare, unul dintre motivele pentru care oamenii interpretează diferit Biblia este că unii nu-L ascultă pe Învățător, adică pe Duhul Sfânt. Alte motive sunt:
1. Necredința. Nu toți cei care pretind că sunt creștini sunt și născuți din nou. Sunt unii care nu cred că Biblia este adevărată, dar se dau învățători biblici. Ei pretind că vorbesc despre Dumnezeu și totuși trăiesc într-o stare de necredință. Multe interpretări false ale Scripturii provin din astfel de surse.
Un om necredincios nu poate interpreta corect Scriptura (1 Cor. 2:14). Un om nemântuit nu poate înțelege adevărul Bibliei. El nu are iluminarea pe care o dă Duhul Sfânt celor născuți din nou. Mai mult, a fi preot, păstor sau teolog nu este o garanție că ești și mântuit.
Un exemplu de haos produs de necredință este găsit în Ioan 12:28-29. Isus Se roagă Tatălui, spunând: „Tată, proslăvește Numele Tău!”. Răspunsul este auzit de toți: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”. Apar, însă, diferențele de interpretare: unii ziceau că a fost un tunet, iar alții că a fost glasul unui înger. Fiecare a auzit același lucru, o afirmație inteligibilă venită din cer ca răspuns la rugăciunea Domnului Isus, și totuși fiecare a interpretat cum a vrut.
2. Lipsa exercițiului și a experienței. Petru îi avertizează pe cei care interpretează greșit Scripturile, considerând că învățăturile lor înșelătoare vin din neștiință (2 Pet. 3:16). Lui Timotei Pavel îi cere să „împartă drept Cuvântul adevărului” (2 Tim. 2:15). Nu există scurtătură către interpretarea biblică corespunzătoare. Suntem chemați să studiem Scripturile și să le cunoaștem.
3. Hermeneutica slabă. Multe erori de interpretare au fost generate de o hermeneutică eronată - unii nu știu cum să interpreteze Scriptura. Extragerea unui verset din contextul lui imediat, poate aduce mari pagube intenției cu care a fost scris. Ignorarea contextului mai larg al capitolului sau al cărții, sau eșuarea înțelegerii contextului istoric și cultural, de asemenea va duce la probleme în interpretare.
4. Ignoranța biblică (parțială sau totală). Apolo era un predicator puternic și elocvent, însă știa doar despre botezul lui Ioan. El nu știa prea multe despre Isus și mântuirea Lui, astfel încât mesajul lui era incomplet. Aquila și Priscila l-au luat la o parte și „i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu” (Fapte 18:26). Unii au un mesaj incomplet fiindcă se concentrează numai pe anumite pasaje excluzându-le pe altele.
5. Egoismul și mândria. Unele interpretări ale Bibliei pornesc de la preferințe personale sau doctrine favorite. Unii folosesc Scriptura pentru a-și promova interesele egoiste, deformând astfel Cuvântul Domnului (vezi învățătorii falși din Iuda 1:8-13).
6. Imaturitatea creștină. Când creștinii nu sunt maturi este afectat modul în care folosesc Cuvântul lui Dumnezeu (1 Cor. 3:2-3). Un creștin imatur nu este pregătit pentru „hrana tare” din Cuvântul lui Dumnezeu.
7. Accentul exagerat pe tradiție. Unii pretind că cred Biblia, însă interpretarea lor este întotdeauna trecută prin filtrul tradițiilor stabilite de biserica lor. Atunci când tradiția și învățătura Bibliei sunt în conflict, întâietatea este acordata tradiției. Lucrul acesta neagă autoritatea Cuvântului și acordă supremație conducerii bisericii.
În ce privește adevărurile fundamentale, Biblia este extrem de clară. Nu este nimic ambiguu despre divinitatea lui Cristos, realitatea cerului și a iadului, sau despre mântuirea prin har și credință. Sunt alte subiecte asupra cărora Scriptura fie nu se pronunță, fie oferă un spațiu mai mare de aplicare. De exemplu, nu avem nici o poruncă biblică directă referitoare la frecvența Cinei Domnului sau stilul de muzică pe care să-l folosim.
Ceea ce este important este să fim fermi atunci când Scriptura este fermă și să evităm să fim categorici atunci când nici Scriptura nu este categorică. Dacă Scriptura vorbește, vorbim și noi, dacă Scriptura tace, tăcem și noi. Creștinii trebuie să se străduiască să urmeze modelul Bisericii primare din Ierusalim: „Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni” (Fapte 2:42). În Biserica primară a fost unitate deoarece ea a fost fidelă învățăturii apostolilor. În biserică este unitate atunci când ne întoarcem la învățătura apostolilor și renunțăm la alte învățături care nu sunt susținute de Scriptură.